Aurul este cea mai veche şi eficientă măsură de capital, avere şi prosperitate. Alături de aur, cu acelaşi scop sunt folosite şi alte metale preţioase. Generaţiile de oameni s-au schimbat şi pentru toţi aurul a servit drept un echivalent universal, şi era atît un mijloc de plată cît şi marfă. Pînă la un aumit moment aurul afost folosit drep mijloc de plată, mai apoi a fost considerat un echivalent de numerar. În secolele XIX-XX. asupra dezvoltării economiei mondiale a avut o mare influenţă, sistemul numit "standardul de aur". Aurului a spart hotarele naţionale şi aproximativ pînă în anii 70. ai secolului XX. el servit o bază a sistemului monetar mondial, şi, ca urmare, tranzacţiile cu metale preţioase erau bine controlate. În general, toate operaţiunile aveau loc la nivel de autorităţi monetare statale şi instituţiilor financiare internaţionale.

Cu toate acestea, în rezultatul contradicţiilor acumulate de sistem s-a produs o schimbare calitativă şi ratele de schimb fixe au devenit variabile. În consecinţă, rolul aurului s-a schimbat, din punct de vedere juridic el s+a retras din traficul mondial al schimbului valutar. A început liberalizarea tranzacţiilor cu aur, dreptul persoanelor fizice la posesia acestui metal a crescut. Piaţa metalelor preţioase sa schimbat, s-a modificat atît structura pieţei cît şi componenţa participanţilor acesteia, şi varietatea operaţiunilor de pe piaţă.

La moment aurul nu mai este un mijloc de plată, dar a rămas în sistemul relaţiilor economice. În prezent, piaţa mondială de aur este o combinaţie a pieţelor interne şi internaţionale, expusă minim la reglementările guvernamentale. Acesta oferă un comerţ global non stop de metale preţioase şi instrumente derivate.

Structura cererii pe piaţa de aur la nivel mondial poate fi împărţită în trei sectoare - tezaurizarea la toate nivelurile, consum industrial şi menajer, tranzacţii speculative. Propunerea constă din metale nou-extrase, vînzările de rezerve publice şi private, prelucrare a materiilor prime secundare şi a contrabandei de aur. Principalele surse de aprovizionare sunt producătorii de aur nou, principalii cumpărători - cei care îl folosesc în scopuri industriale. Ambii apar pe piaţa în mod regulat cauzaţi de diverşi factori. Cu toate acestea, avîntul şi declinul în piaţa de metale preţioase vor fi discutate mai tîrziu.

Pieţele de aur
Pieţele internaţionale de aur sunt situate în oraşe precum Zurich, Hong Kong, Londra, New York, Dubai. Către participanţii relativ puţini ai pieţelor internaţionale sunt aplicate cerinţe înalte. Participanţi, de obicei, sunt companiile specializate şi băncile mari, ce au o reputaţie şi o poziţie financiară bună. Spectrul de operaţiuni pe piaţa internaţională este foarte larg. Acolo nu se percep impozite şi taxe vamale. Operaţiunile mari cu metalele preţioase se efectuează pe pieţe non-stop şi sunt angro, ceea ce oferă o ramificate pe scară largă a reţelei de clienţi, care au nevoie de aur. Regulile operaţiunilor sunt loiale, deoarece sunt stabilite de către participanţii la piaţă. Pieţele interne de aur - sunt pieţele uneia sau a mai multor ţări care sunt, în principal orientate spre investitorii locali. Ele pot fi libere sau controlate. La pieţele libere se referă majoritatea celor europene - de exemplu, la Milano, Paris, Amsterdam, Frankfurt-am-Main. La cele reglementate - pieţele din majoritatea ţărilor din lumea a treia. Pe pieţele interne tranzacţiile de obicei se fac pe baza lingourilor mici şi monedelor, iar mijloac de plată este moneda locală.

La cele negre sunt incluse pieţele de aur din unele ţări de pe continentul asiatic. Apariţia lor este motivată de restricţiile totale stabilite de stat pentru Tranzacţiile cu aurul. Pieţele negre există în paralel cu cele închise. Pieţele închise - sunt o formă a pieţelor interne cu organizaţie radicală, care interzice importul/exportul de aur din cauza regimului fiscal, tranzacţionarea cu metale preţioase este neprofitabilă, din cauza preţurilor exajerate pe piaţa internă faţă de cele mondiale.

Participanţii la piaţa de aur

Mineri

Practic, aurul primar intră pe piaţă de la companiile miniere de aur. Ele prezintă, atît întreprinderi mici cît şi corporaţii mari. Este destul de logic că influenţa companiei asupra pieţei depinde de cantitatea de aur livrată de aceasta. Prin urmare alţi participanţi pe piaţă acordă o atenţie deosebită activităţilor producătorilor de aur mari.

Industria

Această categorie poate fi inclusă la întreprinderile industriale şi de bijuterii, precum şi societăţile implicate în rafinare (purificarea şi rafinarea aurului).

Bursele

În unele ţări, cele mai mari burse de valori au secţiuni separate, care se ocupă cu traficul de metale preţioase şi, în special aur.

Investitori

Investitorilor prezenţi pe piaţă, au interese diferite, care, la rîndul său, duc la investiţii în diverse în instrumente care sunt legate de aur. De obicei, instrumentul cel mai popular pentru investitorii pe piaţa de aur sunt contractele pe diferenţă (CFD).

Sectorul bancar

Băncile centrale joacă roluri multiple pe piaţa de metale preţioase. Ei sunt cei mai mari operatori de pe piaţa de aur şi, în acelaşi timp, stabilesc regulile pentru comercializarea lui. Trebuie remarcat faptul că vînzările active al aurului de rezervă nu este scopul lor principal, dar aceasta demonstrează tendinţa către utilizare lor activă. Băncile centrale au un impact mare asupra condiţiilor de pe piaţă, care a devenit vizibil mai ales în anii 90. ai sec.ХХ .

Brokeri şi dealeri

Brokeri profesionişti şi dealerii de pe piaţa de aur sunt companiile specializate şi băncile comerciale. Rolul lor este unul de bază deoarece practic tot aurul trece mai întîi prin mîinile lor.

Piata metalului fizic

Cel mai mare volum de tranzacţii cu aur fizic se referă la piaţa din Londra şi Zurich. Iniţial, cel mai mult aur se comercializa în Londra, motivat pentru care erau, în special, livrările de metal din Commonwealth Britanic (în special din Africa de Sud), care erau atraşi de organizarea competentă a tranzactiilor cu metale preţioase. De la Londra aurul era deplasat spre Europa continentală şi apoi - în Orientul Mijlociu şi Orientul Îndepărtat.

Citeşte mai mult